Afişez elemetele după tag: cultura

Cetatea Noviodunum nu figurează în inventarul centralizat al bunurilor care fac parte din domeniul public al statului, motiv pentru care dreptul de proprietate publică nu poate fi intabulat şi nu poate avea în mod legal un administrator.

Singura soluţie în acest sens constă în promovarea unei Hotărâri de Guvern/proiect de lege (decătre ministerul de resort) privind atestarea dreptului de proprietate publică a statului asupra obiectivelor de patrimoniu, precum şi asupra terenurilor pe care se află acestea.

Ulterior acestor demersuri se pot aloca fonduri (inclusiv europene), pentru cercetare arheologică, restaurare, punere în valoare şi înscriere în patrimoniul mondial UNESCO.

Actualizare:

Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud intenţionează să reabiliteze castelul Teleki din Comlod, suma estimată fiind de aproximativ 5,5 milioane de euro, conform datelor publicate în anunţul de participare pentru execuţia lucrărilor de reabilitare publicat pe platforma SEAP. Proiectul este finanţat prin Programul Operaţional Regional Nord-Vest 2021-2027 şi de la bugetul local.

În evidenţele Direcţiei Judeţene de Cultură şi Patrimoniu Bistriţa Năsăud figurează monumente istorice ameninţate cu dispariţia din cauza neimplicării proprietarilor acestora, respectiv a autorităţilor.

În această situaţie se află şi Castelul Teleki, obiectiv situat în intravilanul satului Comlod, comuna Milaş. Acesta este înscris în Lista Monumentelor Istorice din judeţul Bistriţa Năsăud din anul 2015, fiind o construcţie reprezentativă barocului transilvănean, cu o puternică tentă rurală, ridicată în anul 1756 de către Istvan Wesselenyi de Hadad, după cum atestă inscripţia aflată încă pe faţada clădirii.

Exceptând „extinderea” obiectivului „Bisericile din Moldova” în anul 2010, prin includerea monumentului Biserica „Învierii Domnului” a Mănăstirii Suceviţa, România nu a mai reuşit, în ultimii 20 de ani, realizarea niciunui dosar care să conducă la valorificarea unui monument în Lista Patrimoniului Mondial. De altfel, nu puţini sunt cei care consideră că în anii ’90 ţara noastră a beneficiat de o oarecare clemenţă din partea organismelor internaţionale cu privire la modul în care au fost incluse pe listă o parte dintre obiectivele culturale.

La doar un an de la adoptarea Decretului 187 din 1990, România deschide Lista Patrimoniului Mondial prin înscrierea, în 1981, a Deltei Dunării ca sit natural, fiind clasificată, la nivel naţional, ca rezervaţie a biosferei şi ca parc naţional în taxonomia utilizată la nivel internaţional de Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii (IUCN).

Doar statele care acceptă principiile enunţate în „Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural” pot formula solicitări de includere a unor obiective culturale sau site-uri naturale în Lista Patrimoniului Mondial.

Primul pas pe care un stat semnatar al Convenţiei trebuie să-l implementeze pentru includerea unui sit în Patrimoniul Mondial este realizarea unui inventar, denumit „Lista Indicativă”, al celor mai importante obiective naturale şi de patrimoniu, aflate pe teritoriul său. Existenţa unui obiectiv pe Lista Indicativă cu minim un an înainte de a fi examinat în cadrul Comitetului Patrimniului Mondial este o condiţie esenţială în cadrul procesului de includere. Lista Indicativă poate fi considerată, aşadar, şi un instrument de planificare, destinat fiecărui stat în parte, ea conţinând informaţii despre intenţiile de includere în LPM UNESCO, existente la nivel naţional.

Secolele XX şi XXI, considerate secolele vitezei, reprezintă pentru istoria omenirii un salt economic şi tehnologic fără precedent. Prinşi în viteza modificărilor socio-economice contemporane şi a trecerii treptate către un sistem globalizat, oamenii au tendinţa de a dezvolta latura materială, în contrast cu protejarea şi valorificarea bogăţiilor culturale asociate societăţii în care trăiesc.

Cultura, cu toate aspectele ei, pierde treptat teren în faţa unei societăţi în care principiile consumeriste încep a face parte din viaţa cotidiană.

La câteva luni de la scoaterea la vânzare a sculpurii "Cumințenia Pământului" a lui Constantin Brâncuși statul român nu a anunțat încă dacă dorește sau nu să își exercite dreptul de preemțiune în cazul acestei lucrări, iar moștenitorii precizează că nu li s-a făcut nicio ofertă și că autoritățile trag de timp.

Ministerul Culturii are pe masă din luna noiembrie a anului trecut 2 expertize realizate de către specialiști care au stabilit pentru această operă și doua sume.

Sumele stabilite de experti nu au fost făcute publice însă atunci.

Într-o investigație făcută de cei de la RomâniaTV se arată cum au fost direcționați în ultimii ani peste 1,3 milioane de euro din banii de la Ministerul Culturii către niște apropiați ai persoanelor aflate în conducerea instituției.

Fostul ministru al Culturii, Hegedus Csilla, știa cum să sifoneze banii din Cultura încă din anul 2010, când ocupa funcția de consilier al ministrului Kelemen Hunor. 

De fapt, Kelemen Hunor a fost ministru al Culturii doar pe hârtie, potrivit investigatiei făcute de Silviu Mănăstire. Hegedus Csilla a fost cea care a condus din umbră ministerul.