Cel mai vechi furnal cu turnare continuă din Europa a fost dat în folosinţă la începutul secolului XIX-lea. Situat în localitatea Govăjdia, judeţul Hunedoara, a reprezentat un simbol al dezvoltării producerii fontei în Transilvania. Deşi este inclus pe lista monumentelor istorice, starea de degradare a furnalului avansează, iar autorităţile nu se implică în restaurarea lui, în ciuda potenţialului turistic pe care îl are.

Construit în anii 1891-1892, după planurile arhitectului George Mandrea, pentru supravegherea și anunțarea apariției incendiilor în București, dar și pentru intervenții, dispunând inițial de un important rezervor de apă și de pompe de incendiu.

Într-o primă variantă a proiectului clădirea avea un aspect mai greoi cu ziduri masive pentru susținerea greutății rezervorului de apă de cca 720 m.c.

În versiunea realizată arhitectul a operat subțierea pereților rezultând 16 pilastri adosați care preiau sarcina rezervorului.

Denumită inițial Gara Târgoviștei, după vechea denumire a Căii Griviței (calea Târgovistei), construcția este inaugurată în 1872, odată cu intrarea în exploatare a liniei de cale ferată Roman-Galați-București-Pitești.

Lucrările executate de către concesiunea Stroussberg s-au desfășurat între 1868-1872, proiectul inițial suferind o serie de modificări. În 1888 Gara Târgoviștei devine Gara de Nord. 

Construcția Gării de Nord a fost executată între anii 1868-1872, fiind concepută în formă de „U", din două corpuri paralele, legate la capătul dinspre ateliere cu un alt corp perpendicular.

Linia de cale ferată București - Băneasa - București Obor (Gara de Est) a fost construită pentru descongestionarea traficului feroviar din București - Nord, urmând să devină punctul principal al Capitalei în relația cu Constanța. 

Gara a fost poziționată la periferia orașului, atât pentru că transportul feroviar să nu provoace disconfort zonelor rezidențiale, cât și din motive economice legate de achiziție a terenului.

Un alt aspect important în alegerea amplasamentului a fost faptul că în apropiere se ținea oborul. Gara influențează în timp constituirea ramificației Bd. Ferdinand din axa bulevardelor de pe direcția E-V.

Gara de Est a fost inaugurată la 1 februarie 1903.

Situată la intersecția inelului de circulație principal cu una dintre principalele artere tradiționale de acces în oraș și în apropierea zonei feroviare Obor de care inițial a fost legată printr-o șină de cale ferată, într-un loc cu valențe culturale variate: ultimul amplasament al Târgului Moșilor - eveniment comemorativ, comercial, de loisire și locul oborului, hala a devenit cu ușurință un reper important în viața bucureștenilor.

Proiectul din 1937 este o demostrație a modului în care Horia Creangă, primul dintre cei patru nepoţi ai lui Ion Creangă, a știut să integreze, într-un program nou pentru România, prin complexitatea lui, toate cerințele funcționale moderne și noutățile tehnice de ultimă oră. Inițial terenul destinat complexului comercial avea 15 ha.

La jumatatea secolului trecut, Halele Obor erau cele mai moderne din Europa.