SCURT ISTORIC
Biserica “Sân Nicoară” este un monument istoric emblematic pentru cultura românească medievală. Construită pe vârful unei coline, se remarcă prin zidurile făcute din piatră brută şi cărămidă, dar şi printr-un plan dreptunghiular în care sunt cuprinse naosul, pronaosul şi o absidă (încăpere destinată altarului) semicirculară, spre est.
Conform legendelor, biserica ar fi fost ctitorită de Doamna Clara, mama vitregă a voievodului Vlaicu-Vodă. Aceasta ar fi adus aici mai mulţi preoţi catolici pentru a-i converti pe români la Catolicism. Vlaicu-Vodă, reîntors de pe câmpul de luptă, s-a mâniat la aflarea acestei veşti şi a alungat-o pe Clara. Ulterior, au fost oficiate în cadrul bisericii slujbe specifice cultului ortodox.
Unii istorici au catalogat monumentul drept un fost templu geto-dacic, din cauza faptului că nu are forma răsăriteană a unei cruci, în apropiere aflându-se, de asemenea, alte 3 temple rupestre (Corbi, Nămăeşti şi Cetăţuia - Negru Vodă). Cu toate acestea, urmele de frescă demonstrează că biserica era ortodoxă.
Pe lângă lăcaş de cult, biserica era utilizată şi ca foişor de foc/ post de observaţie, datorită turnului înalt. De asemenea, un tunel făcea legătura între acest edificiu, Curtea Domnească şi Valea Doamnei, astfel încât domnitorii se puteau retrage în pădure în cazul vreunui pericol.
Specialiştii din domeniul arhitecturii au observat elemente asemănătoare între Biserica “Sân Nicoară” şi Biserica “Densuş” din Ţara Haţegului: pereţii exteriori din piatră şi cărămidă, absida semicirculară, au acelaşi hram-”Sfântul Nicolae”, iar pictura murală a fost efectuată de meşterul Ştefan Zugravul, renumit pictor de biserici.
Locaţia este o dovadă a bogatei istorii a poporului român, săpăturile arheologice scoţând la iveală resturi de ceramică smălţuită, monede de argint şi aramă, inele de argint din secolele XIV-XV, vase de sticlă şi fragmente de frescă.
DEFICIENŢE CARE PERICLITEAZĂ VALOAREA PATRIMONIALĂ A MONUMENTULUI
Deşi afectate de trecerea timpului şi lipsa lucrărilor de reabilitare, zidurile par că se încăpăţânează să rămână în picioare şi să amintească de istoria vie a oraşului regal de altădată.
Acoperişul a dispărut, turlele sunt prăbuşite, pe ziduri cresc tufe şi s-au scris graffiti, iar interiorul serveşte drept groapă de gunoi.
În vederea conservării acestui edificiu, este necesară intervenţia imediată a autorităţilor, având în vedere că starea avansată de degradare va conduce la dispariţia totală a ceea ce a mai rămas din biserică. Prin istoria şi poziţionarea sa (Curtea de Argeş a fost prima capitală a Ţării Româneşti), biserica “Sân Nicoară” ar deveni un important punct de atracţie turistică.
