Istoric

Clădirea situată pe Str. Vasile Alecsandri, nr. 16, din Capitală, a fost construită între anii 1911-1913, de către soţii Cecilia Cuţescu-Storck şi Frederic Storck, precum şi de arhitectul Alexandru Clavel (colaborator al arhitectului Grigore Cherchez, alături de care a realizat clădiri cu arhitectură deosebită - Casa Dissescu - în prezent Institutul de Istorie a Artei). Stilul arhitectural al imobil este factură germanică, cu bârne aparente, zidurile colorate în roşu pompeian, elementele arhitectonice îmbinate cu decoraţiunile exterioare şi interioarece transformă clădirea într-un ansamblu arhitectural deosebit.

Cecilia Cuţescu-Storck şi Frederic Storck şi-au amenajat propriile ateliere de pictură şi de sculptură, în jurul acestora fiind amplasate spaţii de locuit. La exterior, se regăsesc o serie de elemente decorative concepute şi amplasate personal de Frederic Storck - două basoreliefuri de inspiraţie romanică, un ornament (friză) în care se află profilul proprietarului, alături de reprezentările unor lei înaripaţi şi ale unor figuri feminine. Interiorul a fost realizat de artistă prin decorarea cu picturi murale de inspiraţie simbolistă, având figuri feminie şi o vegetaţie luxuriantă.

Destinaţia actuală a imobilului

În anul 1948, operele de artă ale soţilor Storck au fost declarate de utilitate publică, iar, în anul 1951, a fost inaugurat Muzeul Frederic Storck şi Cecilia Cuţescu-Storck, care funcţionează şi în prezent.

În cadrul muzeului şi în curtea imobilului, sunt expuse şi conservate lucrări de sculptură, pictură, desene în tuş şi cărbune, pasteluri, acuarele şi guaşe, aparţinând întregii familii de artişti plastici:

• Karl Storck(1826-1887) - primul profesor de sculptură la Şcoala de Belle-Arte, înfiinţată de Theodor Aman, autorul primei sculpturi monumentale din Bucureşti, care se păstrează şi în prezent - Spătarul Mihail Cantacuzino (din curtea Spitalului Colţea);
• Carol Storck (1854-1926) - sculptor, fiul lui Karl Storck, este autorul a trei din alegoriile care decorează Palatul de Justiţie din Bucureşti şi al monumentului “ Dr. Carol Davila”amplasat în faţa Facultăţii de Medicină din Bucureşti;
• Frederic Storck (1872-1942)- sculptor, fiul lui Karl Storck, profesor la Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti;
• Cecilia Cuţescu-Storck (1879-1969) - pictor, soţia sculptorului Frederic Storck, a fost prima femeie profesor într-o academie de arte de stat din Europa (1916). A predat pictura şi artele decorative în Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti. A realizat decoraţiuni murale impresionante, precum “Istoria Negoţului Românesc” (1933) în Aula Magna a Academiei de Studii Economice, cu o suprafaţă de 100 de metri pătraţi.

Muzeul Frederic Storck şi Cecilia Cuţescu-Storck este componentă a Muzeului Municipal București, fiind singurul sit urban din România, cu cea mai mare suprafață de frescă realizată de pictoriță.

Valoarea patrimonială a imobilului este periclitată de trecerea timpului în care nu au fost realizate lucrări de întreținere

În prezent, Muzeul funcționează în baza unui contract de comodat încheiat în Muzeul Municipiului București și moștenitori, nepoții soțillor Storck, Alvaro și Alexandru Botez, care au oferit imobilul pentru expunerea și conservarea colecției.

Din nefericire, imobilul (clasat ca monument istoric din anul 2004, cod B-II-m-B-17947), se află într-o stare de degradare ce avansează, iar lipsa implicării și a asumării unor demersuri pentru întreținerea/ reabilitarea monumentului pun în pericol valoarea istorică a casei care găzduiește un patrimoniu valoros de pictură, sculptură, artă grafică și artă decorativă.

Potrivit unor reprezentanți ai muzeului, statutul juridic al imobilului nu a permis alocarea de bani publici pentru intervenții de consolidare, reabilitare sau restaurare asupra imobilului. Însă, în decembrie, moștenitorii au înștiințat PMB în legătură cu intenția privind vânzarea, respectiv donarea cotelor ce le dețin.

Ulterior preluării complete de către Primăria Municipiului București de la proprietarii imobilului, este necesară realizarea unor intervenții rapide, având în vedere faptul că semnele trecerii timpului după o lungă perioadă în care asupra imobilului nu s-au luat măsuri de consolidare, reabilitare și restaurare sunt tot mai vizibile, atât în interior (pereții sunt afectați de infiltrații, iar picturile murale realizate de Cecilia Cuţescu-Storck au nevoie de lucrări de restaurare și conservare în condiții propice), cât și la exterior (tencuiala a crăpat și s-a desprins, elementele decorative sculptate de Frederic Storck prezintă crăpături).