Afişez elemetele după tag: UNESCO

“Casa 324”, monument istoric, înregistrat pe Lista Monumentelor Istorice sub codul AB-II-m-B-00280, se află în curs de reabilitare. Acesta face parte din Peisajul Minier Istoric Roşia Montană, inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Edificiul a fost construit în anul 1867 şi includea o casă cu curte interioară încadrată pe 4 laturi de corpuri de clădire. Casa 324 are ca particularităţi structura în totalitate din zidărie şi arhitectura neoclasică riguroasă a faţadei dinspre piaţă, care punctează, împreună cu faţadele construcţiilor nr. 325 şi 326, frontul nordic al Pieţei centrale. Clădirea a funcţionat mult timp ca spaţiu comercial, fiind un pol al activităţilor comerciale din partea de nord a Pieţei.

Tradiţia “Mărţişorului” este inclusă, din 2017, pe lista patrimoniului imaterial UNESCO, în urma solicitării iniţiate de România, Bulgaria, Macedonia şi Republica Moldova, ţări în care există această sărbătoare străveche.

Patrimoniul imaterial cuprinde tradiţii, expresii orale, practici sociale şi ritualuri, iar România are în prezent 7 elemente în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii: “Ritualul Căluşului”, “Doina”, “Ceramica Tradiţională de Horezu”, “Colindatul de ceată bărbătească”, “Jocul fecioresc din România”, “Tehnici tradiţionale de realizare a scoarţei” şi “Mărţişorul”. În prezent, Comitetul de Evaluare al UNESCO analizează includerea a încă două dosare: “Tradiţii de creştere a cailor lipiţani” şi “Arta cămăşii cu altiţă”.

 Mărţişorul este parte reprezentativă a spiritualităţii româneşti şi simbolizează renaşterea naturii.

România se mândreşte cu singura cetate medievală locuită în întregime din sud-estul Europei -  CETATEA MEDIEVALĂ SIGHIŞOARA.

Deşi au fost demarate lucrări de reabilitare din fonduri europene şi de la bugetul de stat, există o serie de elemente care afectează integritatea şi valoarea patrimonială a arhitecturii Cetăţii (persistenţa unor probleme de natură structurală, executarea necorespunzătoare a lucrărilor de refacere a unor zone publice, prelungirea perioadei de realizare a studiilor de fundamentare destinate stabilirii detaliilor tehnice şi istorice care stau la baza proiectului de restaurare a fortificaţiilor).

Monumentul istoric pe scena căruia au concertat nume mari precum George Enescu, Dinu Lipatti, Cella Delavrancea, Ion Voicu, Bela Bartok, Igor Stravinski, Serghei Prokofiev, Herbert von Karajan, Arthur Rubinstein sau Yehudi Menuhin, a fost țintă a "graffiti tag-urilor”, după cum atrage atenția organizaţia non-guvernamentală ARCEN, care elaborează proiecte şi programe de conservare a memoriei Bucureştiului.

Cetatea Noviodunum nu figurează în inventarul centralizat al bunurilor care fac parte din domeniul public al statului, motiv pentru care dreptul de proprietate publică nu poate fi intabulat şi nu poate avea în mod legal un administrator.

Singura soluţie în acest sens constă în promovarea unei Hotărâri de Guvern/proiect de lege (decătre ministerul de resort) privind atestarea dreptului de proprietate publică a statului asupra obiectivelor de patrimoniu, precum şi asupra terenurilor pe care se află acestea.

Ulterior acestor demersuri se pot aloca fonduri (inclusiv europene), pentru cercetare arheologică, restaurare, punere în valoare şi înscriere în patrimoniul mondial UNESCO.

„În fiecare zi, oamenii de pe întreg mapamondul își sărbătoresc moștenirea culturală, pur și simplu trăindu-și viața într-un mod care întruchipează cine sunt și de unde au venit. Dar o zi pe an este rezervată pentru a celebra istoria și moștenirea comună a rasei umane. World Heritage Day ne încurajează să celebrăm toate culturile lumii și să conștientizăm monumentele și siturile culturale importante la nivel naţional şi mondial, precum şi a vulnerabilităţii acestora, și să promovăm importanța conservării culturilor lumii.

Am vizitat relativ recent, anul trecut, în condiții pandemice, Curtea de Argeș și capodoperele sale. În ultimul deceniu îmi făcusem un obicei să intru din București pe autostradă și să ies în superba Curte de Argeș.

A fost prima vizită pe care am făcut-o în fosta cetate de scaun a Țării Românești după ce Majestatea Sa Regele Mihai I al României a trecut pragul acestei lumi. Dar nu scopul turistic e relevant. Latura turistică e fără putință de tăgadă, sigur, cu respectarea restricțiilor în vigoare, Curtea de Argeș era un adevărat magnet turistic. 

Ce m-a surprins a fost să aflu că Mănăstirea Curtea de Argeș, locul unde legenda spune că Manole a zidit-o pe Ana și unde își dorm somnul de veci marii regi și regine ai României, cei care au făurit statul modern român, nu se află în patrimoniul UNESCO. Acest lucru ar fi nu doar o confirmare a valorii istorice ci și, așa cum vom vedea, și un avantaj turistic și implicit economic pe toate palierele.

Ansamblul Monumental ”Calea Eroilor” de la Târgu Jiu este un proiect sculptural de o valoare deosebită, atât prin însemnătatea lucrărilor din componenţa sa (operele lui Constantin Brâncuşi: Masa Tăcerii, Poarta Sărutului, Aleea Scaunelor şi Coloana Infinitului), cât şi prin importanţa pe care o poate avea pentru dezvoltarea culturală, turistică şi economică a zonei în care se află. Un factor esenţial pentru promovarea şi valorizarea corespunzătoare a întregului sit urbanistic şi cultural ar fi înscrierea sa în Lista Patrimonului UNESCO.

Oraşul Iaşi a căpătat, după preluarea de către Bucureşti a statutului de capitală a proaspătului stat român modern, o valoare simbolică, atribuindu-i-se titulatura de „capitală culturală”. Acest statut s-a consolidat, cu trecerea anilor, contribuind în acest sens deosebit de bogata activitate culturală şi universitară. Astăzi, latura culturală pregnantă a oraşului Iaşi este asigurată şi de numărul mare de monumente istorice pe care le găzduieşte, în condiţiile unei evoluţii continue, agresive, a peisajului urban local.

- MONUMENT UNESCO, DE ŞAPTE ANI, ÎNCĂ ÎN RESTAURARE... -

În urmă cu 325 de ani, la doi ani după terminarea bisericii mari a Mănăstirii Hurezi de la Romanii de Sus (Horezu-Vâlcea), Maria Doamna, soţia voievodului Constantin Brâncoveanu începea lucrările de construire a Bolniței cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.

În Evul Mediu românesc, Bolnița mănăstirească era un loc destinat îngrijirii celor suferinzi, spital, infirmerie și azil pentru bătrânii și bolnavii din mănăstiri, dar și pentru mireni cu diverse afecțiuni sau chiar nevoiași. La Bolnița, erau monahi și monahii care aveau cunoștiințe medicale și care le asigurau îngrijirea trupească. Biserica le oferea tămăduirea și mângâierea sufletească. De multe ori, bolnițele se ridicau în cimitire pentru slujirea celor adormiți.