Istoric

Biserica, ridicată între anii 1844-1854, de către familia boierului Gheorghe Cruţu, se remarcă prin stilul tradiţional muntenesc: structura masivă a zidurilor, planul în formă de cruce, turla din lemn de salcâm, ridicată deaspura pronaosului, coloane de inspiraţie grecească la intrare. Blocurile de granit, folosite pentru ridicarea lăcaşului, au fost transportate din Dobrogea, cu carele trase de boi.

Legenda spune că în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, soldaţii nemţi s-au refugiat în această biserică, rugându-se pentru vieţile lor. Au fost însă găsiţi de militarii ruşi care i-au executat chiar în altarul bisericii, iar oamenii locului cred că de atunci edificiul este bântuit de sufletele celor ucişi.

Din cauza alunecărilor de teren şi a solului inundabil, sătenii au părăsit zona din jurul acesteia.

Deficienţe care periclitează valoarea patrimonială a monumentului   

Biserica se află în stare avansată de degradare: turla şi acoperişul s-au prăbuşit, zidurile sunt deteriorate, uşile şi ferestrele lipsesc, iar piatra de pisanie este crăpată. S-au mai păstrat părţi din iconostasul original şi din pictura iniţială.

Această biserică este una dintre cele mai impunătoare din zona Bărăganului, iar reabilitarea şi legenda pe care o poartă ar atrage cu siguranţă mulţi turişti în zonă.