Dacă actualul proces de distrugere a patrimoniului construit va continua şi în următorul ciclu electoral 2012-2016, identitatea arhitecturală şi culturală a Capitalei României va fi iremediabil compromisă.

Monumente Istorice: abandonate, ignorate, agresate

Pe lista monumentelor istorice din Bucureşti, actualizată în 2010, se află 2435 de imobile, dintre care 225 sunt semnalizate cu o plăcuţă explicativă ca urmare a iniţiativei Asociaţiei Prietenilor Muzeului de Istorie Naţional, o organizaţie nonguvernamentală14 . 

Majoritatea monumentelor istorice ale Capitalei sunt, însă, uşor de reperat din cauza stării avansate de degradare.

Deşi înscrierea pe lista monumentelor istorice este singura modalitate de a opri desfiinţarea totală a unui imobil, ea nu garantează şi viitorul clădirii, care poate fi lăsată să se degra-deze până la dispariţie. 

Autorităţile locale sunt indulgente cu distrugătorii monumentelor şi al caselor de patrimoniu, reacţionând târziu şi ineficace.

Studiu de caz: Aviatorilor 92

Cazul imobilului din bulevardul Aviatorilor 92 este tipic pentru modalitatea de distrugere a patrimoniului bucureştean. 

În octombrie 2009 Primăria Sectorului 1 a emis avizul de desfiinţare al imobilului Aviatorilor 92, creaţia arhitectei Henriette Delavrancea-Gibory 15. Aflând din ziare despre demolarea iminentă a imobilului, Asociaţia Pro.Do.Mo. a făcut o cerere de clasare în regim de urgenţă a singurului exemplu de arhitectură în stil Balcic creat de Henriette Delavrancea-Gibory în Bucureşti. 

Cererea a fost aprobată de Direcţia de Cultură a Municipiului Bucureşti, fiind informaţi atât Primăria Sector 1, cât şi proprietarul. 

Cu toate acestea, proprietarul a început demolarea imobilului în zilele următoare clasării.

Niciuna dintre autorităţile publice sesizate de societatea civilă: Poliţia Locală, Inspectoratul de Stat în Construcţii, Direcţia de Cultură, Ministerul Culturii nu au intervenit pentru a opri demolarea. 

Pe terenul, astfel eliberat, s-a construit un bloc, a cărei înălţime, patru etaje, încalcă regulamentul zonei protejate.

Patrimoniul industrial: pe cale de dispariţie

Patrimoniul industrial al Bucureştiului, mărturie a evoluţiei statului român modern, a continuat să dispară sub ochii nepăsători ai autorităţilor şi ai comunităţii. 

“O uriaşă rezervă urbanistică a oraşului” este ignorată de către edili şi vânată de investitorii imobiliari mai ales pentru valoarea terenului, în timp ce imobilele cu o valoare arhitecturală incontestabilă cad pradă hoţilor de fier vechi şi abandonului. 

Studiu de caz: Fabrica de Chibrituri

Terenul pe care se afla clădirile Fabricii de Chibrituri face obiectul unui Plan Urbanistic Zonal aprobat în 2009. Aparent, ansamblul istoric nu va fi demolat, dar ocuparea spaţiului liber prin construirea a patru blocuri rezidenţiale, cu 6 şi 10 etaje, nu va fructifica ‘potenţialul de conversie‘ al ‘unuia dintre cele mai interesante situri industriale‘ din Bucureşti. 

În schimb, din cauza volumetriei masive, noul proiect va crea o ruptură de scară cu cele două zone construite protejate cu care se învecinează: Parcelarea Învoirii şi Parcelarea Tacu, caracterizate prin imobile izolate pe parcela şi înălţimi mici. 

Deşi, experţii în patrimoniu industrial au recomandat clasarea ansamblului , acest lucru nu a fost posibil deoarece proprietarii se împotrivesc clasării refuzând să pună la dispoziţia Ministerului Culturii releveele imobilelor.

Patrimoniul Modernist: ignorat la Bucureşti apreciat în Europa

Bucureştiul este unic printre capitalele europene datorită cantităţii şi calităţii arhitecturii moderniste din perioada interbelică. În ziua de azi, însă, clădiri monument, menţionate în manuale internaţionale de arhitectură se afla la un pas de colaps. 

Astfel, blocul Aro (Patria) de pe bulevardul Magheru, creaţia arhitectului Horia Creanga , aşteaptă de 20 de ani un program de consolidare şi renovare. În aceeaşi situaţie se găsesc sute de imobile cu valoare arhitecturală, construite în perioada interbelică. Din păcate, puţinele consolidări sau renovări de până acum au dus, în multe cazuri, la anularea valorii arhitecturale a imobilului.

Consolidare/Renovare/Polistirenizare: distrugerea valorii arhitecturale

Numeroase imobile istorice necesită lucrări de consolidare. Programul PMB de consolidare a clădirilor de patrimoniu nu ţine, însă, cont de valoarea lor arhitecturală şi fiind depăşit de numărul mare de clădiri care necesită lucrări. 

Blocul modernist din Schitu Măgureanu, creaţie timpurie a arhitectului Horia Creanga, este ameninţat de un proiect de consolidare care i-ar afecta valoarea arhitecturală. 

Deşi, există metode tehnice de consolidare a clădirii care să nu afecteze arhitectura clădirii, PMB este refractară adoptării noilor tehnologii. 

În plus, PMB insistă şi pentru polistirenizarea imobilului, ceea ce ar afecta, calitatea estică a faţadei. În încercarea de a salva valoarea istorică şi culturală a clădirii, Ordinul Arhitecţilor din România – Filiala Bucureşti a obţinut clasarea imobilului pe lista monumentelor istorice.

Un pericol pentru patrimoniul bucureştean îl reprezintă şi mulţi dintre proprietarii imobilelor istorice, care, în absenţa informaţiei şi a sprijinului autorităţilor intervin asupra structurii şi aspectului clădirilor prin renovări neadecvate: tâmplărie din PVC, acoperişuri din plastic în culori ţipătoare, termoizolare cu polistiren. 

Aceste intervenţii, de cele mai multe ori fără avizul autorităţilor competente, anulează valoarea patrimonială a bunului şi reduc calitatea ambientală a zonei.

Găsiti mai multe informații despre starea patrimoniului din București în raportul Asociației pentru Protecţia şi Documentarea Monumentelor şi Patrimoniului din România, Pro.Do.Mo.