Construită aproximativ în 1857 a avut în decursul timpului mai multe destinații: de la casă particulară, școală de arte și meserii în perioada interbelică, școală pentru asistente medicale, ulterior spital. A avut un traseu sinuos, fie trecută trecută pe lista de monumente istorice, alteori eludată datorită indeciziei diferiților factori de decizie de a lua o hotărâre în ceea ce o privește. Se aștepta autodemolarea ca și în cazul altor clădiri (Palatul Culturii/ fostă școală abandonată și ea de ceva vreme). Acum se propune reabilitarea grație, mai ales inițiativei Clubului Rotary – Bârlad, Primăria Bârlad și Consiliul Local Municipal.
Casa Juvara a fost construită la mijlocul secolului XIX de către Nicolae Philippide, unchiul academicianului Alexandru Philippide.
Imobilul a fost cumpărat în 1882 de către Iorgu Juvara și soția sa Maria Docan, nepoată prin alianță a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Emil Juvara a rămas proprietarul imobilului după ce le-a plătit partea lor fraților academician Ernest Juvara, Nicu Juvara și Clemance Lupu Costache. Din cauza unei tragedii petrecute în familia lui Emil Juvara, acesta a vândut casa Regiei Monopolurilor Casei Regale a României, în 1936. În acel an, în imobil a funcționat o casă de copii, iar ulterior, de-a lungul anilor, casa a găzduit mai multe așezăminte sociale de învățământ și sănătate. În imobilul cochet, adevărată bijuterie arhitecturală, au locuit academicianul Nicolae Docan, membru al Academiei Române, nepot direct al lui Cuza, pictori celebri, personalități marcante din diferite domenii. Printre aceștia, s-a aflat și Ion Juvara, marele chirurg al României, care a decedat în 1996. Acesta a fost tatăl Alexandrei Chiliman – Juvara, arhitecta care propunea municipalității un proiect de construire a unei clădiri moderne, care să păstreze, totuși, frumusețea arhitecturală a fațadei originale.
Clădirea a fost preluată de treisprezece ani de la Episcopia Hușilor de Primăria Bârlad (se dorea crearea unui așezământ social). Deocamdată s-a realizat o toaletare a zonei, ce a presupus tăierea vegetației, curățarea interiorului, izolarea ferestrelor cu folie de plastic și construirea unei parcări pe spatiul din spatele clădirii (unde a funcționat o secție de dermatolgie a spitalului bârlădean). Spațiul este generos depășind 700 mp. Tot aici funcționează și un adăpost pentru persoane fără locuință.
Toate demersurile înfăptuite de de diferite instituții și persoane particulare cunoscătoare ale istoriei zonei au rămas fără succes.
Sumele necesare pentru reabilitare depășesc cu mult posibilitățile locale.
